Police de proximite sau Comunnity policing este un termen anglo-saxon care desemnează strategia de aplicare a legii prin care cetăţenii şi poliţia sunt parteneri pentru menţinerea ordinii în cartier. Poliţia şi agenţii de poliţie sunt consideraţi membri ai comunităţii, ideea principală fiind crearea de legături bazate pe încredere între aceştia şi public. În Franţa, Belgia, Elveţia sau Luxemburg noţiunea a fost adaptată la ceea ce se numeşte "poliţia de proximitate".
În sensul larg este o metodă modernă de lucru a poliţiei, în care atitudinea faţă de muncă, stilul de conducere şi strategia de organizare sunt orientate către recunoaşterea preventivă şi pro-activă a problemelor comunităţii, care provoacă frica şi nesiguranţa, precum şi a cauzelor care pot duce la criminalitate, abordarea acestora precum şi rezolvarea sau îndepărtarea lor în strânsă legătură cu populaţia şi cu alte instituţii.
Arată ca oricare alt poliţist. Poartă uniformă bleumarin cu albastru ca orice poliţist, chipiu şi pantofi negri. Are o insignă cu "POLIŢIA", epoleţi şi grade. Sunt poliţişti cu experienţă care au absolvit cursuri profesionale de "analiză tranzacţională" prin care au învăţat cum să vorbească, cum să se comporte, cum să rezolve unele problemele, cum să prevină conflictele.
Cel mai important element de identificare: "patrulează pe stradă îi cunoaşte pe administratorii de bloc, directorii de şcoli, elevii problemă, copii străzii şi patronii de magazine". Apare la uşa ta dacă ai dat muzica prea tare, dacă te-ai certat cu nevasta sau te-ai bătut cu vecinul, dacă ţi s-a spart apartamentul sau ţi s-a furat maşina.
Rolul poliţistului de proximitate este să-i facă pe cetăţeni să se simtă mai în siguranţă, este vorba de o relaţie interumană, de colaborare, un dialog între egali, foarte diferit de modul de abordare al poliţiei tradiţionale.
Sigur că ceea ce noi ne propunem să realizăm este destul de greu în condiţiile în care există un singur poliţist de proximitate la cel puţin 22.000 de locuitori dar "cât putem vom face", având speranţa că numărul poliţiştilor va creşte, iar unii dintre ei vor deveni agenţi de proximitate.
Un obiectiv important al Poliţiei de proximitate este anticiparea evenimentelor, iar acest lucru se poate face doar cunoscând foarte bine situaţia şi oamenii din zona de responsabilitate, pentru a preveni incidentele neplăcute. Pentru a se informa trebuie să stabilească legături permanente cu administratorii de bloc, directorii de şcoli, societăţi comerciale organizaţii nonguvernamentale şi administraţia locală etc.
"Fără ochii şi urechile cetăţenilor Poliţia ar fi mai puţin eficientă" în prevenirea şi identificarea infractorilor.
De foarte multe ori poliţiştii de proximitate deşi au zone diferite patrulează împreună iar acţiunile preventive de la şcoli şi licee le fac în tandem, reuşind astfel să impună respect.
